Slow motion și time-lapse: cum le filmezi corect

Slow motion înseamnă mișcare încetinită, obținută prin filmarea cu mai multe cadre pe secundă decât se vor reda. Time-lapse înseamnă mișcare accelerată, obținută prin înregistrarea unei imagini la intervale de timp și redarea lor rapidă. Sunt două tehnici opuse, dar au aceeași idee: schimbi raportul dintre timpul real și timpul din clip pentru a arăta ceva ce ochiul nu vede în mod obișnuit.

Ambele par să ceară echipament special, însă cele mai multe aparate și telefoane au deja modurile necesare. Diferența dintre un rezultat reușit și unul amator ține de câteva decizii simple: ce frecvență alegi, cât durează intervalul, cum fixezi setările și cum ții aparatul nemișcat.

Cum funcționează slow motion-ul?

Slow motion funcționează înregistrând mai multe cadre pe secundă decât are proiectul în care le redai. Dacă filmezi la 100 de cadre pe secundă și redai la 25, fiecare secundă reală devine patru secunde în clip, adică mișcarea e de patru ori mai lentă.

Formula este simplă: împarți frecvența de filmare la frecvența de redare și obții factorul de încetinire.

Frecvența de cadre a proiectului se alege în funcție de standardul folosit; explicația este în Cadrele pe secundă și rezoluția: cum alegi setările video. Dacă încetinești un clip filmat la frecvență normală, programul inventează cadre intermediare, iar rezultatul poate fi sacadat sau cu aspect „lichid” artificial. Încetinirea reală se face doar din cadre filmate special.

Ce setări ai nevoie pentru slow motion?

Ai nevoie de multă lumină, de obturator rapid și de verificarea rezoluției maxime la frecvență mare. Frecvența ridicată înseamnă timp de expunere mai scurt, deci imagine mai întunecată, și de multe ori o rezoluție mai mică.

Reguli practice:

1. Obturatorul: păstrează aproximativ dublul frecvenței de filmare. La 100 fps, un timp de aproximativ 1/200 s; principiul este cel din Regula obturatorului de 180°: mișcare naturală în video.
2. Lumina: filmează afară sau în interior cu surse puternice. Sub lumină de neon sau LED ieftin, la frecvențe mari poate apărea pâlpâire.
3. Rezoluția: verifică dacă aparatul scade rezoluția la frecvențe mari.
4. Sunetul: în slow motion sunetul original nu mai are sens, așa că pui muzică sau ambianță.
5. Subiectul: alege mișcări care câștigă la încetinire: stropi, păr în vânt, sărituri, pași, fum.

Sfat: Nu încetini tot clipul. Cele mai bune momente sunt scurte: un clip de 25 de secunde în încetinitor obosește, iar unul de 3–5 secunde, plasat bine, rămâne în minte.

Cum funcționează time-lapse-ul?

Time-lapse-ul funcționează făcând o fotografie sau un cadru la intervale regulate și redând secvența la viteză normală, ca un film. Dacă fotografiezi un cer cu nori la fiecare 5 secunde timp de o oră, ai 720 de imagini, iar la 24 de cadre pe secundă obții un clip de 30 de secunde.

Calculul pe care îl faci înainte de pornire:

• durata finală dorită, în secunde, înmulțită cu frecvența proiectului dă numărul de imagini necesare;
• durata evenimentului real, împărțită la numărul de imagini, dă intervalul dintre ele.

Exemplu: vrei un clip de 10 secunde la 25 fps, deci 250 de imagini. Dacă asfințitul durează o oră (3600 de secunde), intervalul este de aproximativ 14 secunde.

Multe aparate au un mod intern de interval (intervalometru) sau pot fi comandate cu o telecomandă. Pe telefon, moduri dedicate fac totul automat, dar îți dau mai puțin control.

Ce interval alegi pentru fiecare subiect?

Intervalul depinde de viteza subiectului: cu cât se mișcă mai repede, cu atât intervalul e mai scurt. Un subiect care se schimbă încet permite intervale mari, iar unul agitat cere intervale de o secundă sau mai puțin.

Intervalul trebuie să fie puțin mai mare decât timpul de expunere, ca aparatul să apuce să salveze imaginea. La expuneri lungi nocturne, de exemplu, intervalul crește cu timpul de expunere; ideile de noapte sunt în Fotografia de noapte: trepied, expunere lungă și lumini.

Cum eviți pâlpâirea și tremurul în time-lapse?

Eviți pâlpâirea blocând manual toate setările și tremurul fixând solid aparatul. Pâlpâirea apare când expunerea, diafragma sau balansul de alb variază între imagini; tremurul, când aparatul se mișcă ușor între cadre.

Pași:

1. Folosește modul manual pentru expunere, cu timp, diafragmă și ISO fixate. Pentru apus, unde lumina se schimbă mult, ajustează treptat în trepte mici sau folosește programe de netezire la montaj.
2. Fixează balansul de alb la o valoare, nu pe automat. Detaliile sunt în Balansul de alb: culori corecte în orice tip de lumină.
3. Oprește autofocusul după ce ai focalizat și dezactivează stabilizarea optică dacă aparatul stă pe trepied.
4. Folosește un trepied stabil, cu greutate agățată dedesubt; vezi Trepiedul: cum alegi unul stabil și ușor de transportat.
5. Alimentează aparatul pentru durate lungi și verifică spațiul de pe card.
6. Fotografiază în format care păstrează flexibilitate, dacă vrei să corectezi lumina ulterior.

Pentru mișcarea în time-lapse (panoramare lentă, glisare), ai nevoie de motoare sau suporturi speciale, care nu sunt obligatorii pentru început.

Cum asamblezi imaginile într-un clip?

Asamblezi imaginile importându-le ca secvență în programul de montaj, setând durata fiecărui cadru la valoarea proiectului și exportând rezultatul. Majoritatea programelor recunosc o serie de fișiere numerotate și o transformă direct în clip.

După asamblare:

• verifică pâlpâirea redând clipul la viteză normală;
• aplică stabilizare dacă tremurul e ușor;
• corectează culoarea ca la orice alt clip, pe baza informațiilor din Corecția și gradarea culorilor în video, pentru începători;
• adaugă muzică, deoarece sunetul original nu are sens;
• exportă conform recomandărilor din Codecuri și bitrate video: ce înseamnă și ce alegi.

Poți combina time-lapse și slow motion în același clip pentru contrast: un oraș accelerat, urmat de o picătură de apă încetinită. Dar fiecare efect rămâne mai puternic dacă apare rar. Imaginea generală a filmării, cu toate tehnicile, o găsești în Video pentru începători: ghid complet de filmare și montaj.