Expunerea în video este cantitatea de lumină care ajunge la senzor în timpul filmării, ajustată pentru ca imaginea să nu fie nici prea întunecată, nici arsă. Spre deosebire de fotografie, unde poți schimba liber timpul de expunere, în video acesta este aproape fixat de frecvența cadrelor, iar tot restul echilibrului se face din diafragmă, ISO și filtre.
Mulți începători lasă aparatul pe automat și observă cum luminozitatea pulsează pe măsură ce subiectul se mișcă. Un clip cu expunere stabilă pare profesionist chiar și cu un aparat modest. Parcurgem mai jos regulile de bază și instrumentele care te ajută să le aplici.
De ce expunerea în video diferă de cea din fotografie?
Diferă pentru că timpul de expunere nu mai poate fi folosit liber: el trebuie să rămână în jurul a o jumătate din durata unui cadru, pentru ca mișcarea să arate natural. Dacă îl schimbi, schimbi și aspectul mișcării.
În practică, la 25 de cadre pe secundă folosești un timp de aproximativ 1/50 s. Regula este explicată în Regula obturatorului de 180°: mișcare naturală în video. Rămân două pârghii pentru lumină: diafragma și ISO-ul, plus filtrul ND, despre care vorbim mai jos.
Diafragma schimbă și profunzimea câmpului, deci nu e un reglaj neutru. Ideile despre cum o controlezi sunt în Diafragma și profunzimea câmpului: cum controlezi claritatea. ISO-ul adaugă zgomot când crește prea mult; dacă vrei să înțelegi pragurile, vezi ISO și zgomotul digital: cât poți urca fără să strici poza.
Atenție: Expunerea automată sau cu prioritate de diafragmă poate schimba timpul de expunere în timpul filmării. Rezultatul este mișcare inegală și luminozitate care „respiră”. Pentru clipuri serioase, trece pe manual.
Cum folosești zebra pentru zonele arse?
Zebra este un model de dungi suprapus peste zonele imaginii care depășesc un anumit nivel de luminozitate, afișat pe ecranul aparatului. Spune imediat unde riști să pierzi detaliile în lumină, fără să trebuiască să interpretezi o diagramă.
Cum o folosești:
- activeaz-o în meniu și alege pragul: în jur de 95–100% pentru a vedea ce se arde, sau în jur de 70% pentru a verifica pielea;
- observă dungile: dacă acoperă zone în care vrei detaliu (cer cu nori, haine albe), reduci lumina;
- dacă dungile apar doar pe lămpi sau reflexii, poți accepta; unele zone rămân arse fără consecințe;
- verifică din nou când subiectul sau lumina se schimbă.
Zebra funcționează mai bine decât ochiul pe un ecran mic, la lumina zilei, unde luminozitatea ecranului păcălește percepția.
Cum citești forma de undă și histograma?
Forma de undă (waveform) afișează luminozitatea fiecărui punct al imaginii pe axa verticală, în funcție de poziția orizontală din cadru, iar histograma arată câți pixeli există la fiecare nivel de luminozitate. Ambele spun cât de bine este distribuită lumina.
| Instrument | Ce arată | Avantaj | Limită |
|---|---|---|---|
| Zebra | zone peste un prag | rapid, direct pe imagine | nu arată umbrele |
| Histogramă | distribuția totală a tonurilor | citire ușoară a întregului cadru | nu spune unde sunt zonele |
| Formă de undă | luminozitatea pe poziție | foarte precisă, pe orizontală | cere puțină învățare |
| Monitor cu culori false | zone colorate pe niveluri | util pentru piele și cer | nu e prezent pe toate aparatele |
Histograma este la fel ca în fotografie; dacă nu ai citit despre ea, Histograma: cum o citești ca să expui corect o explică pe larg. Forma de undă are aceeași idee, dar mai detaliată: dacă vezi trasee lipite de marginea de sus, ai zone arse; dacă sunt lipite de jos, ai umbre pierdute.
La ce nivel de expunere ar trebui să stea fața?
Pielea unui om se așază de obicei într-o zonă medie-luminoasă a imaginii, nu la limita superioară. Pentru o piele deschisă, vârfurile luminoase se pun puțin sub limita arderii; pentru o piele mai închisă, zona se mută mai jos, dar tot cu detalii vizibile.
Nu există o valoare unică, deoarece depinde de aparat, de profilul de culoare și de ceea ce vrei să obții. Ce poți face ca regulă generală:
- Fă un test: filmează câteva secunde cu mai multe niveluri.
- Compară pe ecranul calculatorului, nu doar pe cel al aparatului.
- Păstrează nivelul ales pentru toată scena, ca să nu schimbi aspectul între cadre.
- Dacă fundalul este mult mai luminos (o fereastră), accepți că va fi ars sau mărești lumina pe persoană.
Dacă te interesează cum apare problema în lumina puternică din spate, vezi Contralumina: cum fotografiezi cu soarele în cadru. Aceleași principii se aplică la video, cu un plus: nu poți corecta lumina la fiecare cadru, deci aranjezi scena din timp.
Când ai nevoie de filtru ND în video?
Ai nevoie de filtru ND când lumina e prea puternică pentru a păstra timpul de expunere corect și diafragma dorită. Filtrul ND (de densitate neutră) reduce lumina fără să schimbe culorile, ca niște ochelari de soare pentru obiectiv.
Exemplu: filmezi afară, la soare puternic, la 25 fps. Timpul de expunere ar trebui să fie 1/50 s, dar cu diafragma deschisă pentru fundal neclar imaginea iese arsă. Fără ND ar trebui să închizi diafragma sau să crești timpul, ceea ce schimbă fie aspectul, fie mișcarea. Cu un ND, păstrezi toate setările dorite.
Câteva sfaturi:
- alege un filtru ND variabil dacă lumina se schimbă des, sau seturi fixe, de calitate mai bună;
- evită filtrele ieftine, care schimbă culoarea sau înmoaie imaginea;
- verifică vinietarea la unghiuri largi.
Mai multe despre tipurile de filtre, în Filtrele foto: UV, polarizare și ND, ce face fiecare.
Cum menții expunerea stabilă pe tot parcursul filmării?
Menții expunerea stabilă setând manual, blocând balansul de alb și evitând schimbările bruște de lumină sau de poziție. Dacă subiectul trece de la umbră la soare în aceeași scenă, planifici cadrul astfel încât tranziția să fie acoperită de o tăietură.
Pași practici:
- Setează expunerea manuală și balansul de alb fix; ghid în Balansul de alb: culori corecte în orice tip de lumină.
- Verifică din nou la fiecare schimbare de loc sau de oră.
- Folosește lumină artificială când lumina naturală se schimbă rapid (nori care trec). Schemele de bază sunt în Iluminatul video acasă: schema în trei puncte explicată.
- Filmează și o secundă suplimentară la început și la sfârșit, pentru a avea marjă la corecție.
- Dacă expunerea trebuie totuși schimbată în timpul cadrului, fă-o lent, din inel de diafragmă sau din ISO, nu din timp.
La montaj, diferențele mici se corectează cu ușurință, iar cele mari, cu greutate. Pașii de egalizare a luminii și a culorii sunt descriși în Corecția și gradarea culorilor în video, pentru începători, iar imaginea de ansamblu rămâne la Video pentru începători: ghid complet de filmare și montaj.
Întrebări frecvente
Pot filma cu expunere automată?
Da, pentru clipuri spontane, dar luminozitatea poate pulsa și mișcarea să iasă inegală. Pentru rezultate stabile, trece pe manual.
Ce valoare pun la zebra?
Pentru zonele arse, în jur de 95–100%. Pentru verificarea tenului, un prag în jur de 70% te ajută să vezi dacă pielea e prea luminoasă.
Care e diferența dintre histogramă și formă de undă?
Histograma arată distribuția totală a tonurilor, iar forma de undă arată luminozitatea pe fiecare zonă a cadrului. A doua e mai detaliată și mai precisă.
De ce nu schimb timpul de expunere pentru lumină?
Pentru că el controlează aspectul mișcării. Dacă îl schimbi, mișcarea devine prea tăioasă sau prea înceată. Lumina se reglează din diafragmă, ISO sau ND.
Un filtru ND schimbă culorile?
Un filtru bun nu ar trebui, dar unele ieftine pot adăuga o dominantă. Testează-l pe o suprafață gri și verifică imaginea înainte să filmezi.
