Codecul video este algoritmul care comprimă imaginea ca fișierul să încapă pe un card sau să poată fi trimis prin internet. Containerul este „cutia” în care stau împreună imaginea, sunetul și informațiile despre clip, iar bitrate-ul este câtă informație se consumă pe fiecare secundă de film. Cele trei noțiuni se confundă des, dar fiecare răspunde la o altă întrebare.
Fără un minim de înțelegere a lor, ajungi la situații enervante: un clip care nu se redă pe un anumit calculator, un montaj care se mișcă greu sau un export care iese plin de pătrățele în zonele întunecate. Mai jos le iei pe rând și vezi ce setări au sens pentru filmare, pentru montaj și pentru publicare.
Ce este un codec și de ce există?
Un codec este o metodă de compresie și decompresie a imaginii și a sunetului, necesară pentru că video necomprimat ar ocupa cantități uriașe de spațiu. Un singur minut de imagine necomprimată poate însemna mulți gigabyți, cu atât mai mulți cu cât rezoluția crește, ceva greu de păstrat sau de transmis.
Codecurile reduc dimensiunea prin două metode principale:
- compresia în interiorul cadrului: simplifică zonele asemănătoare dintr-o imagine, la fel ca la fotografii;
- compresia între cadre: păstrează complet doar unele cadre-cheie și, pentru restul, reține doar ce s-a schimbat față de cadrul anterior.
Cea de-a doua e foarte eficientă pentru spațiu, dar face editarea mai grea, pentru că programul trebuie să reconstruiască fiecare cadru din mai multe. De aceea clipurile filmate cu compresie puternică pot merge sacadat în programul de montaj, deși fișierul nu e mare.
Care e diferența dintre codec și container?
Codecul decide cum este comprimată imaginea, iar containerul decide cum sunt împachetate imaginea, sunetul și metadatele într-un singur fișier, indicat de extensia acestuia. Același codec poate sta în containere diferite.
| Termen | Rol | Exemple generale | Ce reține utilizatorul |
|---|---|---|---|
| Codec video | comprimă imaginea | H.264 (AVC), H.265 (HEVC) | determină calitatea și dimensiunea |
| Codec audio | comprimă sunetul | AAC, PCM necomprimat | determină claritatea sunetului |
| Container | împachetează totul | MP4, MOV, MKV | determină compatibilitatea |
| Bitrate | cantitatea de date pe secundă | exprimat în Mbps | determină dimensiunea și detaliul |
Extensia fișierului spune doar containerul, nu și codecul. Două fișiere MP4 pot avea codecuri diferite și pot reacționa diferit pe aceleași dispozitive. Dacă un clip nu se redă, verifică întâi codecul din interior.
Ce înseamnă bitrate-ul și cum îl alegi?
Bitrate-ul este numărul de biți de date folosiți pentru o secundă de film, exprimat de obicei în megabiți pe secundă (Mbps). Cu cât e mai mare, cu atât aparatul sau programul păstrează mai mult detaliu, iar fișierul este mai mare.
Nu există o valoare ideală, ci una potrivită pentru situație. Rezoluția mai mare, frecvența mai mare de cadre și scenele cu multă mișcare (frunze, apă, confeti) cer mai mult bitrate. O scenă cu un perete și un vorbitor se comprimă mult mai ușor.
Două moduri de bitrate:
- constant (CBR): aceeași cantitate de date în fiecare secundă; util la transmisii în direct, unde rețeaua trebuie să fie previzibilă;
- variabil (VBR): programul folosește mai mult acolo unde e nevoie și mai puțin unde imaginea e simplă; de obicei cel mai bun la export pentru fișiere.
Despre legătura dintre rezoluție și frecvența cadrelor, care influențează direct bitrate-ul necesar, vezi Cadrele pe secundă și rezoluția: cum alegi setările video.
Atenție: Creșterea bitrate-ului la export nu îmbunătățește un material filmat cu bitrate mic. Calitatea maximă a unui clip este stabilită la filmare; exportul o poate doar păstra sau o poate strica.
Ce format alegi la filmare și ce format la export?
La filmare alegi cea mai bună calitate pe care o permit cardul și aparatul, cu compresie cât mai ușoară și, dacă se poate, profil de culoare plat pentru corecție. La export alegi un format larg compatibil, de obicei H.264 în MP4, cu bitrate adaptat destinației.
La filmare
Folosește cel mai mare bitrate disponibil, în limita capacității cardului. Un clip cu compresie ușoară păstrează detalii în umbre și lasă loc pentru corecția culorii. Alegerea cardului potrivit, cu viteza de scriere necesară pentru un bitrate mare, este tratată în Cardurile de memorie: tipuri, viteze și cum le alegi.
La montaj
Dacă materialul se mișcă greu în program, nu schimba originalele. Creează copii de lucru mai ușoare (proxy), cu rezoluție și compresie reduse, pe care le folosești la tăiere, apoi revii la originale la export. Majoritatea programelor fac asta automat.
La export
Pentru publicare online, exportul în H.264, MP4, cu sunet AAC și bitrate variabil, este o alegere sigură. H.265 produce fișiere mai mici la aceeași calitate, dar nu se redă pe toate dispozitivele mai vechi.
Cum alegi bitrate-ul pentru exportul final?
Alegi bitrate-ul după rezoluție, după frecvența cadrelor și după locul de publicare, pornind de la valorile recomandate de platformă și ajustând după rezultat. Un export potrivit arată bine fără să producă fișiere inutil de mari.
Repere generale, pentru H.264 cu imagine obișnuită:
- rezoluție mică (720p): câțiva Mbps;
- Full HD (1080p): de la câțiva până la peste zece Mbps, mai mult pentru acțiune rapidă;
- 4K: de câteva ori mai mult decât Full HD;
- frecvență mare de cadre: crește bitrate-ul proporțional.
Platformele online recomprimă oricum clipurile încărcate, așa că un fișier prea mic le dă prea puține date de lucru, iar unul prea mare nu aduce beneficii vizibile. Un export puțin peste recomandările lor este un compromis bun.
Dacă ai de pregătit și fotografii pentru aceeași publicare, principiile sunt asemănătoare cu cele din Exportul fotografiilor: setări pentru web, rețele și print, doar că aici se adaugă timpul.
Cum eviți problemele de compatibilitate?
Eviți problemele alegând formate răspândite, testând fișierul pe cel puțin două dispozitive și păstrând originalele nemodificate. Compatibilitatea se rupe de obicei din cauza codecurilor rare sau a containerelor neobișnuite.
Verificări simple:
- Redă clipul final pe telefon, pe calculator și, dacă e posibil, pe un televizor.
- Verifică sincronizarea sunetului la început, la mijloc și la sfârșit.
- Uită-te la zonele întunecate și la cele cu degrade: acolo apar primele pătrate de compresie.
- Păstrează fișierul de proiect și originalele până când clipul e publicat și confirmat.
- Pentru arhivare pe termen lung, fă copii pe două suporturi diferite; metoda e prezentată în Arhiva foto: cum organizezi, denumești și faci backup.
Pașii generali ai exportului, în contextul întregii etape de montaj, sunt în Montajul video: pași de bază de la import la export. Pentru imaginea de ansamblu a filmării vezi Video pentru începători: ghid complet de filmare și montaj.
Întrebări frecvente
MP4 și MOV sunt același lucru?
Nu. Sunt containere diferite, cu compatibilități diferite, deși pot conține același codec. MP4 se redă pe aproape orice dispozitiv, MOV este frecvent în ecosistemul unor aparate și programe de montaj.
H.265 este mai bun decât H.264?
Comprimă mai eficient, deci la aceeași calitate fișierul e mai mic. În schimb cere mai multă putere de calcul și nu se redă pe toate dispozitivele mai vechi.
De ce clipul meu are pătrățele în zonele întunecate?
Pentru că bitrate-ul a fost prea mic pentru gradientele fine din umbre. Mărește bitrate-ul la export sau filmează cu un profil de compresie mai ușoară.
Pot reduce dimensiunea fișierului fără să pierd calitate vizibilă?
Da, în limite. Un bitrate variabil, o rezoluție potrivită destinației și un codec eficient reduc dimensiunea fără diferențe vizibile pentru ochi.
Ce fac dacă programul de montaj merge sacadat?
Folosește fișiere proxy sau redă la o rezoluție de previzualizare mai mică. Originalele rămân neatinse și se folosesc la export.
