Corecția și gradarea culorilor în video, pentru începători

Corecția culorilor înseamnă aducerea fiecărui plan la o imagine tehnic corectă și neutră: expunere potrivită, contrast echilibrat, alb care e alb și piele naturală. Gradarea culorilor vine după corecție și dă clipului un aspect anume: cald, rece, desaturat, cu tentă de film. Ordinea nu se inversează, pentru că un aspect creativ aplicat peste planuri necorectate amplifică diferențele dintre ele.

Pentru un începător, vestea bună este că o corecție simplă, făcută cu metodă, îmbunătățește clipul mult mai mult decât orice efect de culoare. În ghidul de față afli diferența dintre cele două etape, ce pregătești de la filmare, cum citești instrumentele de măsură, ordinea reglajelor, cum potrivești planurile, cum construiești un aspect, cum folosești corect tabelele de conversie (LUT) și ce greșeli strică imaginea.

Corecție sau gradare: diferența practică

Corecția răspunde la întrebarea „arată imaginea cum ar trebui?”, iar gradarea răspunde la întrebarea „ce stare transmite imaginea?”. Prima e tehnică și are un rezultat relativ obiectiv; a doua e creativă și depinde de poveste.

Dacă ai lucrat deja la fotografii, multe noțiuni îți sunt cunoscute: expunerea și contrastul se reglează la fel ca în Expunerea și contrastul: primele reglaje în editare, iar ajustarea pe nuanțe seamănă cu reglajele HSL din Corecția culorilor: balans, HSL și tonurile pielii. Diferența e că în video lucrezi pe planuri succesive, care trebuie să se potrivească între ele.

Ce pregătești de la filmare

Cea mai bună corecție începe la filmare, pentru că fișierele video comprimate au mult mai puțină marjă decât un fișier RAW de fotografie. Trei decizii luate pe teren îți ușurează enorm munca de după.

Balansul de alb fix

Setează un balans de alb manual sau o valoare în kelvini și nu-l lăsa pe automat. Un balans automat care se schimbă în mijlocul planului e aproape imposibil de corectat uniform. Metoda e descrisă în Balansul de alb: culori corecte în orice tip de lumină.

Expunerea corectă

Expune pentru piele și pentru zonele luminoase importante, fără să arzi luminile. Detaliile dintr-o zonă albă arsă nu mai pot fi recuperate, iar o imagine mult subexpusă devine zgomotoasă când o luminezi.

Profilul de imagine

Aparatele oferă mai multe profile de imagine:

• profilul standard, cu contrast și saturație gata aplicate, arată bine direct din aparat și cere puțină corecție;
• profilul neutru sau plat, cu contrast redus, păstrează mai multe detalii în lumini și umbre;
• profilul logaritmic (log), foarte plat și cenușiu, păstrează cea mai mare gamă dinamică, dar cere obligatoriu conversie și corecție.

Pentru profilul log ai nevoie, practic, de înregistrare pe 10 biți; pe 8 biți, întinderea contrastului produce ușor trepte vizibile în ceruri și pe pereți. Diferența dintre 8 și 10 biți este explicată în Cadrele pe secundă și rezoluția: cum alegi setările video. Dacă abia începi, profilul standard sau cel neutru, cu contrast și claritate reduse puțin, e alegerea mai sigură.

Instrumentele de măsură: forma de undă, parada și vectorscopul

Instrumentele de măsură îți arată obiectiv luminozitatea și culorile imaginii, independent de ecranul tău și de oboseala ochilor. Ele se numesc generic scopuri și există în toate programele de montaj serioase.

Cum citești forma de undă

Pe axa verticală e luminozitatea, de la 0 (negru) la 100 (alb), iar pe orizontală corespunde poziției din imagine. Dacă un om stă în stânga cadrului, urma lui apare în stânga graficului. Valorile lipite de 100 indică alb ars, cele lipite de 0, negru fără detalii. Fețele luminate corect stau de obicei în zona superioară a tonurilor medii, aproximativ între 50 și 70, în funcție de tenul persoanei și de stilul dorit. Logica e aceeași ca la histograma din fotografie, doar că vezi și unde se află tonurile în cadru.

Cum citești vectorscopul

Centrul cercului înseamnă lipsa culorii, deci gri. Cu cât urma se întinde mai departe de centru, cu atât culoarea e mai saturată; direcția arată nuanța: roșu, galben, verde, cyan, albastru, magenta. Majoritatea vectorscopurilor au o linie a tonului pielii, între roșu și galben. Indiferent de etnie, pielea tinde să cadă aproape de această linie; dacă urma ei deviază spre verde sau spre magenta, balansul are nevoie de corecție.

Sfat: Ascunde imaginea pentru câteva secunde și privește doar scopurile. Ochiul se obișnuiește repede cu o dominantă de culoare, dar parada RGB nu se lasă păcălită: într-o zonă care ar trebui să fie gri, cele trei canale trebuie să aibă aproximativ aceeași înălțime.

Ordinea de lucru la corecție

Corecția se face într-o ordine fixă, pentru că fiecare reglaj îl influențează pe următorul. Dacă schimbi saturația înaintea expunerii, va trebui să o refaci.

1. Conversia profilului, dacă ai filmat în log: aplici transformarea spre spațiul de culoare standard al ecranelor.
2. Expunerea: ridici sau cobori luminozitatea generală, astfel încât subiectul principal să stea în zona potrivită pe forma de undă.
3. Punctele de alb și de negru: întinzi contrastul cât să ai negru adevărat și alb curat, fără să tai detaliile.
4. Contrastul pe zone: ajustezi umbrele, tonurile medii și luminile separat, eventual cu o curbă.
5. Balansul de alb: aliniezi canalele în parada RGB pe o zonă neutră, apoi verifici pielea pe vectorscop.
6. Saturația: o crești sau o scazi moderat, verificând să nu depășească limitele de pe vectorscop.

În multe programe, aceste reglaje se fac pe straturi sau pe noduri separate, una peste alta. Avantajul e că poți dezactiva sau modifica un singur pas fără să le refaci pe celelalte.

Potrivirea planurilor între ele

Planurile succesive ale aceleiași scene trebuie să arate ca și cum ar fi fost filmate în aceeași clipă, chiar dacă au fost filmate la ore diferite sau cu camere diferite. Potrivirea este partea cea mai importantă a corecției pentru clipurile cu mai multe camere sau cu lumină naturală schimbătoare.

Metoda de lucru:

• alege un plan de referință, cel mai reprezentativ al scenei, și corectează-l primul;
• așază-l alături de planul pe care îl potrivești, în modul de comparație al programului;
• compară întâi forma de undă (nivelul feței, al negrului, al albului), apoi parada RGB și vectorscopul;
• copiază corecția de pe un plan pe altul filmat în aceleași condiții și ajustează doar diferențele.

Camerele diferite, chiar și reglate identic, redau culorile diferit. Un telefon folosit ca a doua cameră va avea aproape mereu altă saturație și alt contrast; potrivirea îl aduce aproape de camera principală. Lumina constantă la filmare, ca în Iluminatul video acasă: schema în trei puncte explicată, reduce foarte mult această muncă.

Gradarea: crearea unui aspect

Gradarea pornește de la imaginea corectată și o împinge intenționat într-o direcție, ca să susțină starea poveștii. Un aspect bun e consecvent, subtil și nu deformează pielea.

Aspecte des întâlnite

• Cald și luminos: tonuri medii ușor spre galben, umbre deschise; potrivit pentru familie, mâncare, vacanțe.
• Rece și curat: albastru discret în umbre și în lumini, saturație moderată; potrivit pentru tehnologie, arhitectură, iarnă.
• Contrast complementar: umbre spre albastru-verzui, piele și lumini spre portocaliu. Separă bine oamenii de fundal, dar exagerat devine clișeu.
• Desaturat: culori stinse, contrast moderat; atmosferă serioasă sau nostalgică.
• Aspect de film: negru ușor ridicat, lumini rotunjite, o tentă discretă și, opțional, granulație fină.

Reglaje secundare

Pe lângă reglajele generale, gradarea folosește corecții secundare, aplicate doar pe o parte a imaginii:

• selecția după culoare: modifici doar verdele ierbii sau doar albastrul cerului;
• măștile: luminezi discret fața sau întunecești marginile cadrului;
• urmărirea: masca urmează automat subiectul care se mișcă.

Atenție: Verifică pielea după fiecare reglaj creativ. Un aspect care schimbă cerul și fundalul e acceptabil; unul care face fețele verzui sau portocalii distrage imediat atenția. Izolează pielea și protejeaz-o dacă e nevoie.

LUT-urile: ce sunt și cum le folosești

Un LUT (look-up table, tabel de conversie) este un fișier care transformă fiecare culoare de intrare într-o culoare de ieșire, după o regulă fixă. E util, dar nu înțelege imaginea: aplică aceeași transformare indiferent de expunere sau balans.

Există două tipuri:

• LUT-urile tehnice (de conversie) transformă un profil log în spațiul de culoare standard. Sunt furnizate de obicei de producătorul camerei și se aplică după corecția expunerii și a balansului, în ordinea recomandată de program.
• LUT-urile creative dau un aspect gata făcut, asemănător cu presetările de fotografie, descrise în Presetările foto: când ajută și cum le adaptezi pozei.

Reguli de folosire:

1. Corectează întâi expunerea și balansul; un LUT aplicat pe o imagine greșit expusă dă rezultate imprevizibile.
2. Aplică LUT-ul creativ pe un strat separat și redu-i intensitatea, de multe ori la 30–60%.
3. Verifică scopurile după aplicare: unele LUT-uri taie luminile sau suprasaturează culorile.
4. Nu folosi un LUT de conversie creat pentru alt profil sau alt aparat decât cel cu care ai filmat.

Ecranul pe care lucrezi și greșelile tipice

Corecția e la fel de bună ca ecranul pe care o faci, iar un ecran necalibrat sau o cameră prea luminoasă te pot face să corectezi greșit tot clipul. Câteva condiții minime fac diferența.

• Calibrarea: un ecran calibrat cu un colorimetru redă culorile mult mai fidel decât unul lăsat cu setările din fabrică.
• Filtrele de lumină albastră și modurile de noapte ale sistemului de operare trebuie oprite în timpul lucrului.
• Lumina din cameră trebuie să fie redusă și neutră, fără soare pe ecran și fără becuri colorate în spatele monitorului.
• Verificarea pe alte ecrane: vizionează rezultatul și pe un telefon și pe un televizor, unde vor vedea clipul cei mai mulți.

Greșelile cele mai frecvente:

• saturația exagerată, cu piele portocalie și ceruri electrice;
• contrastul împins până la negru înecat și alb ars;
• un aspect aplicat înaintea corecției, diferit de la plan la plan;
• trepte de culoare (banding) pe ceruri, din reglaje mari pe material de 8 biți;
• lucrul doar „după ochi”, fără scopuri.

Locul corecției în fluxul de montaj, între sunet și titluri, este explicat în Montajul video: pași de bază de la import la export.

Ideile de bază despre culoare în video

Corecția aduce fiecare plan la o imagine neutră și corectă, iar gradarea îi dă clipului un aspect unitar. Lucrezi în ordine fixă, de la expunere la saturație, cu forma de undă, parada RGB și vectorscopul, potrivești planurile între ele și folosești LUT-urile cu măsură. O filmare atentă, cu balans de alb fix și expunere corectă, face cea mai mare parte din muncă. Pentru etapele de dinainte, vezi ghidul Video pentru începători: ghid complet de filmare și montaj.

De reținut:

• corecția întâi, gradarea după;
• balansul de alb fix și expunerea corectă la filmare;
• pielea aproape de linia tonului pielii pe vectorscop;
• un plan de referință pentru potrivirea întregii scene;
• LUT-urile creative aplicate la intensitate redusă.