Subtitrările sunt textul afișat pe ecran în timpul clipului, care transcrie sau traduce ce se spune. Tot mai mulți spectatori se uită la clipuri fără sunet, în autobuz, la serviciu sau pe fundalul altei activități, așa că un clip cu subtitrări bine făcute este înțeles de mai multă lume. Ele ajută și persoanele cu probleme de auz, precum și pe cei care nu vorbesc perfect limba clipului.
Dar subtitrările proaste obosesc mai mult decât lipsa lor: litere mici, rânduri lungi, text care dispare înainte să fie citit sau care acoperă fața vorbitorului. Din fericire, câteva reguli simple le fac lizibile.
Cât text încape pe ecran
Ochiul citește repede, dar nu instantaneu. Un rând scurt se prinde dintr-o privire, în timp ce un bloc de text te forțează să alegi între imagine și cuvinte. Obiceiul bun este să folosești cel mult două rânduri, fiecare cu un număr moderat de caractere, și să rupi fraza în locuri naturale, la o virgulă sau înaintea unei conjuncții, nu în mijlocul unei expresii.
| Element | Recomandare practică | De ce contează |
|---|---|---|
| Număr de rânduri | Maximum două | Nu acoperă imaginea |
| Lungime rând | Scurt, în jur de 35-40 de caractere | Se citește dintr-o privire |
| Durată pe ecran | Cel puțin o secundă și jumătate | Timp de citire |
| Pauză între blocuri | O fracțiune de secundă | Ochiul separă replicile |
| Font | Sans-serif simplu, îngroșat | Lizibilitate pe ecran mic |
Cifrele sunt orientative și depind de viteza vorbirii, de limbă și de public. Testează-le pe cineva care nu a mai văzut clipul.
Sincronizarea cu vorbirea
Subtitrarea trebuie să apară aproape de momentul când cuvintele sunt rostite și să dispară când pauza sau schimbarea cadrului o permite. Nu o lega rigid de tăieturile din montaj; dacă o replică traversează două cadre, lasă textul pe ecran peste tăietură, altfel are loc o clipire distractivă. Vorbirea rapidă poate cere condensarea textului, dar nu schimba sensul.
Aspect: culoare, contrast și fundal
Textul alb, cu un contur subțire sau cu o umbră ușoară, se vede pe majoritatea fundalurilor. O bandă semitransparentă dedesubt ajută când fundalul este foarte variat. Evită culorile țipătoare sau fonturile decorative, care obosesc. Dacă folosești accent, de exemplu un cuvânt colorat, fă-o rar, ca să păstreze efectul. Principiile de contrast și de culoare le găsești și în materialul despre corecția și gradarea culorilor în video.
Zona sigură și formatul vertical
În clipurile verticale, platformele suprapun propriile elemente: butoane, nume de utilizator, descrieri. Dacă pui subtitrarea prea jos sau prea aproape de margini, riscă să fie acoperită. Păstrează textul în partea centrală, puțin sub mijloc, și la o distanță de margini. Aceeași grijă este valabilă pentru formatul pătrat. Detalii despre formate găsești în ghidul despre raportul de aspect în video.
Verifică pe telefon
Exportă o variantă de probă și deschide-o pe un telefon, la luminozitate medie. Dacă trebuie să miști ochii prea mult sau să te chinui să citești, mărește litera sau scurtează rândurile. Cele mai multe probleme se văd imediat pe un ecran mic.
Cum le creezi
Există trei variante, în funcție de timp și de exactitate. Poți scrie textul manual în programul de montaj, ceea ce dă cel mai mare control. Poți folosi transcrierea automată, care economisește timp, dar căreia trebuie să-i verifici fiecare cuvânt: nume proprii, termeni tehnici și diacriticele se strică des. Sau poți încărca un fișier separat de subtitrări, care permite spectatorului să le pornească sau să le oprească și să schimbe limba.
- Redactează mai întâi textul vorbit, corectat, într-un document.
- Împarte-l în blocuri scurte, după ritmul vorbirii.
- Importă-l în program sau în instrumentul de transcriere.
- Verifică diacriticele, numele și semnele de punctuație.
- Redă tot clipul, cu sunetul oprit, ca să vezi cum se înțelege.
Montajul general al unui clip, de la import la export, este explicat în montajul video pas cu pas. Dacă vorbirea este slab înregistrată, subtitrările nu o repară; începe cu sunetul.
Subtitrări arse sau fișier separat
Subtitrările încorporate în imagine se văd oriunde, dar nu pot fi oprite sau corectate după export. Cele din fișier separat sunt flexibile, însă depind de platformă. Pentru clipuri scurte pe rețele sociale, varianta încorporată e frecventă; pentru clipuri lungi sau cu mai multe limbi, fișierul separat e mai practic.
Un test cu cineva din afară
Cere unui prieten să se uite la clip fără sunet și să-ți spună despre ce este vorba. Dacă înțelege mesajul, subtitrările funcționează; dacă a pierdut fraze sau a trebuit să deruleze înapoi, textul stă prea puțin pe ecran sau e prea lung. Un astfel de test durează două minute și arată mai mult decât orice regulă.
Ce merită reținut despre subtitrări
- Folosește maximum două rânduri scurte, rupte la locuri naturale.
- Lasă textul pe ecran destul cât să fie citit.
- Alege un font simplu, cu contrast clar față de fundal.
- Rămâi în zona sigură, mai ales în formatul vertical.
- Verifică transcrierea automată și testează pe un telefon.
Întrebări frecvente
Pot folosi subtitrări generate automat?
Da, ca punct de plecare. Verifică fiecare cuvânt, pentru că numele, termenii tehnici și diacriticele apar adesea greșit.
Ce font să aleg?
Unul fără serife, ușor de citit, îngroșat moderat. Evită fonturile decorative și literele foarte subțiri.
Cât timp trebuie să stea textul pe ecran?
Cel puțin o secundă și jumătate pentru texte scurte, mai mult pentru cele lungi. Testează pe cineva care vede clipul prima dată.
Subtitrările ajută și la audiență?
Ele fac clipul accesibil în situații fără sunet și pentru persoane cu probleme de auz. Efectul asupra vizionărilor depinde de platformă și de public.
Trebuie să apară fiecare cuvânt rostit?
Nu neapărat. Poți condensa, cu condiția să păstrezi sensul și să nu schimbi ce a spus vorbitorul.
