Sunetul în video: microfoane și înregistrare curată

Un sunet curat în video se obține în primul rând prin distanța mică dintre microfon și sursă, nu prin microfonul cel mai scump. Un microfon modest, așezat la 20 de centimetri de gura vorbitorului, sună mai bine decât unul excelent aflat la trei metri, pentru că primul captează vocea, iar al doilea captează camera, cu ecoul și zgomotele ei.

Privitorii iartă o imagine ușor neclară sau o culoare imperfectă, dar închid repede un clip în care vocea e îndepărtată, plină de ecou sau acoperită de vânt. În ghidul de față afli ce tipuri de microfoane există, cum funcționează caracteristicile polare, unde așezi microfonul, cum reglezi nivelul, cum tratezi o cameră cu ecou și cum sincronizezi sunetul înregistrat separat.

De ce sunetul contează atât de mult

Sunetul transmite informația principală în majoritatea clipurilor cu vorbitori, așa că o problemă audio strică mesajul, nu doar estetica. Într-un tutorial, un interviu sau un vlog, privitorul poate să nu se uite la ecran câteva secunde, dar ascultă tot timpul.

Microfonul încorporat al aparatului sau al telefonului are trei dezavantaje:

• e departe de vorbitor, deci raportul dintre voce și zgomotul ambiental e slab;
• e omnidirecțional, captează la fel de bine sunetul din spatele camerei, inclusiv respirația celui care filmează;
• e lipit de carcasă, deci înregistrează clicurile butoanelor, zgomotul obiectivului la focalizare și frecarea mâinilor.

Rezolvarea acestor trei probleme este scopul oricărui microfon extern. Pentru imaginea de ansamblu asupra filmării, cu toate etapele, vezi Video pentru începători: ghid complet de filmare și montaj.

Tipurile de microfoane folosite în video

Există câteva familii de microfoane, fiecare potrivită pentru alt tip de filmare. Alegerea depinde de câți vorbitori ai, de cât se mișcă și de cât de vizibil poate fi microfonul în cadru.

Microfoanele dinamice și cele cu condensator

Pe lângă formă, contează principiul de funcționare. Microfoanele dinamice sunt mai puțin sensibile și captează în principal sunetul foarte apropiat, ceea ce le face bune în camere netratate acustic. Microfoanele cu condensator sunt mai sensibile și redau mai multe detalii, dar aud și camera. Cele cu condensator au nevoie de alimentare: de la o baterie proprie, de la mufa aparatului (alimentarea de tip „plug-in power”) sau, la microfoanele cu mufă XLR, de alimentare fantomă de 48 V, furnizată de recorder sau de interfață.

Caracteristica polară: din ce direcție aude microfonul

Caracteristica polară descrie cât de sensibil este microfonul la sunetele venite din direcții diferite. Ea decide ce intră în înregistrare și ce rămâne afară.

• Omnidirecțional: aude la fel din toate direcțiile. Majoritatea lavalierelor sunt omnidirecționale, ceea ce e un avantaj: vocea rămâne constantă chiar dacă vorbitorul întoarce capul.
• Cardioid: aude mai ales din față, mai puțin din lateral și foarte puțin din spate. E tipic pentru microfoanele de voce și de podcast.
• Supercardioid și hipercardioid: lobul din față e mai îngust, cu o mică sensibilitate și în spate. Microfoanele direcționale lungi (de tip „shotgun”) intră în această categorie.

Sfat: Un microfon direcțional nu „aduce” vocea mai aproape. El doar respinge mai bine sunetele laterale. Tot trebuie să fie la o distanță mică de gură, iar în camere mici, cu ecou puternic, un microfon cardioid sau o lavaliera dau adesea rezultate mai bune.

Poziționarea corectă a microfonului

Poziția microfonului influențează sunetul mai mult decât orice setare. Câțiva centimetri în plus sau în minus schimbă timbrul vocii, nivelul zgomotului și cantitatea de ecou.

Lavaliera

1. Prinde microfonul pe piept, la 15–20 cm sub bărbie, aproximativ la lățimea unei palme.
2. Așază-l pe partea spre care vorbitorul își întoarce capul cel mai des, de exemplu spre intervievator.
3. Fă o buclă mică de fir sub clemă, ca tensiunea cablului să nu tragă de capsulă.
4. Ferește-l de bijuterii, nasturi și materiale care foșnesc, cum ar fi fâșul sau mătasea.
5. Dacă îl ascunzi sub haine, folosește bandă adezivă medicală sau un suport din spumă care să-l țină fix.

Microfonul direcțional

Îndreaptă-l spre gură, de deasupra, la 30–60 cm, chiar în afara marginii superioare a cadrului. Din această poziție, podeaua și pașii sunt în afara lobului principal. Montat pe aparat, microfonul direcțional funcționează bine doar când camera e aproape de vorbitor, de exemplu la vlog, unde brațul întins înseamnă o distanță mică.

Recorderul portabil

Așază-l aproape de vorbitor, pe masă sau pe un trepied mic, cu microfoanele orientate spre gură. Un trepied de masă stabil, ales după criteriile din Trepiedul: cum alegi unul stabil și ușor de transportat, ține recorderul nemișcat pe toată durata filmării. Pune-l pe o bucată de material moale, ca să nu înregistreze vibrațiile mesei.

Nivelurile și setările de înregistrare

Setările audio corecte se fac manual și se verifică înainte de fiecare filmare. Valorile de bază sunt puține și se rețin ușor.

dBFS (decibeli față de scala completă) este unitatea afișată de indicatoarele digitale. 0 dBFS este nivelul maxim; orice sunet care l-ar depăși este tăiat, iar distorsiunea nu se poate repara în montaj. Unele recordere și microfoane fără fir moderne înregistrează în format cu virgulă mobilă pe 32 de biți, care păstrează și vârfurile foarte puternice, dar și în acest caz e bine să reglezi un nivel rezonabil.

Monitorizarea cu căști

Ascultă tot timpul cu căști închise, conectate la aparat sau la recorder. Indicatorul de nivel îți arată cât de tare e sunetul, dar nu îți arată foșnetul hainelor, frigiderul din fundal sau interferențele unui microfon fără fir. Ce nu auzi la filmare vei auzi la montaj, când e prea târziu.

Atenție: Pe multe aparate, chiar dacă ai conectat un microfon extern, câștigul intern rămâne mare și adaugă zgomot. Ridică nivelul din microfon, dacă are reglaj, și coboară-l pe cel al aparatului, păstrând aceleași vârfuri pe indicator.

Camera, ecoul și zgomotul de fond

Ecoul unei camere goale e cel mai frecvent defect al sunetului filmat acasă, iar el se reduce cu materiale moi, nu cu setări. Pereții paraleli, podeaua goală și tavanul reflectă vocea, care ajunge la microfon de mai multe ori, cu întârzieri mici.

Cum reduci ecoul

• filmează în camera cu cele mai multe obiecte moi: canapea, covor, perdele, bibliotecă plină;
• adaugă pături sau cuverturi pe pereții goi din spatele camerei și din lateral, în afara cadrului;
• nu așeza vorbitorul cu spatele lipit de perete; o distanță de un metru ajută;
• apropie microfonul de gură, astfel încât vocea directă să fie mult mai puternică decât reflexiile.

Zgomotele care se aud doar pe înregistrare

Creierul filtrează zgomotele constante, dar microfonul nu. Înainte de filmare oprește frigiderul, aerul condiționat, ventilatorul și notificările telefonului, închide ferestrele dinspre stradă și pune telefonul în modul avion, mai ales dacă stă lângă un microfon fără fir. În blocurile cu pereți subțiri, programează filmarea la ore liniștite.

Liniștea de cameră

Înregistrează la fiecare locație 30 de secunde de liniște de cameră (room tone): toată lumea tace, iar microfoanele rămân în aceeași poziție. În montaj, acest sunet umple golurile dintre tăieturi, astfel încât fundalul sonor să nu dispară brusc.

Vântul și filmarea în aer liber

Afară, vântul este principalul dușman al sunetului, iar protecția corectă e obligatorie, nu opțională. Chiar și o adiere ușoară produce bubuituri joase atunci când lovește direct capsula.

• Burete (spumă): protecție minimă, suficientă în interior sau la vânt foarte slab.
• Protecție din blană sintetică: oprește vântul moderat; se pune peste microfoanele direcționale și peste lavaliere, în variantă miniaturală.
• Ascunderea lavalierei sub haine oferă protecție bună, dacă materialul nu foșnește.
• Filtrul trece-sus (low cut), din microfon sau din recorder, taie frecvențele joase de sub aproximativ 80–100 Hz, unde se află mare parte din zgomotul vântului și al traficului.

Când vântul e foarte puternic, caută un adăpost: un perete, o clădire sau o mașină pot reduce mult zgomotul. Dacă filmezi cu telefonul, sfaturi adaptate găsești în Filmarea cu telefonul: setări, stabilitate și sunet.

Sincronizarea sunetului înregistrat separat

Când sunetul vine de la un recorder separat, trebuie aliniat cu imaginea în montaj, iar această operație devine simplă dacă pregătești materialul la filmare. Lasă întotdeauna și microfonul aparatului să înregistreze, ca sunet de referință.

Pașii de lucru:

1. Pornește întâi recorderul, apoi camera.
2. Bate o dată din palme, clar, în fața camerei, unde se văd mâinile. Clacheta de cinema face același lucru.
3. În montaj, aliniază vârful sunetului de la palme pe ambele piste, sau folosește funcția de sincronizare automată după forma de undă.
4. După aliniere, dezactivează sunetul de referință al camerei.

Denumește fișierele audio la fel ca clipurile video corespunzătoare și păstrează-le în același folder al proiectului; un sistem de denumire și de copii de siguranță ca cel din Arhiva foto: cum organizezi, denumești și faci backup funcționează la fel de bine și pentru sunet.

Ce faci apoi cu sunetul, de la echilibrarea nivelurilor la muzică, este descris în Montajul video: pași de bază de la import la export. Dacă filmezi și cu mai multe camere, păstrează aceeași frecvență de cadre pe toate, cum explicăm în Cadrele pe secundă și rezoluția: cum alegi setările video.

Ideile principale despre sunet

Un sunet curat se obține prin microfon aproape de sursă, nivel reglat manual și o cameră cât mai puțin ecoistă. Lavaliera e alegerea cea mai sigură pentru un vorbitor, microfonul direcțional pe tijă e potrivit pentru dialoguri filmate, iar recorderul separat aduce calitate în plus cu prețul unei sincronizări în montaj. Căștile la filmare și liniștea de cameră înregistrată te salvează de cele mai multe surprize.

De reținut:

• lavaliera la 15–20 cm sub bărbie, direcționalul la 30–60 cm deasupra gurii;
• 48 kHz, gain manual, vârfuri între −12 și −6 dBFS;
• căști închise pe toată durata filmării;
• materiale moi împotriva ecoului și protecție din blană împotriva vântului;
• 30 de secunde de liniște de cameră la fiecare locație.