Cuprins 9 secțiuni
Filtrele foto modifică lumina înainte să ajungă la senzor, iar trei tipuri acoperă aproape toate nevoile: filtrul UV, folosit azi aproape doar ca protecție, polarizatorul, care elimină reflexiile și intensifică cerul, și filtrul ND (neutral density, densitate neutră), care reduce cantitatea de lumină ca să poți folosi timpi lungi sau diafragme deschise în lumină puternică. Celelalte filtre, cum ar fi cele graduale, sunt variații pe aceeași idee.
Spre deosebire de efectele aplicate la editare, polarizarea și expunerea lungă nu se pot reproduce credibil după fotografiere. Reflexia de pe un geam, odată înregistrată, ascunde ce este în spatele ei; apa în mișcare, înghețată la 1/500 s, nu devine mătăsoasă din program. De aceea, filtrele au rămas relevante și în era digitală, chiar dacă multe dintre cele clasice, de corecție a culorii, au dispărut.
Cum se prind filtrele pe obiectiv
Filtrele se montează fie prin înșurubare în filetul frontal al obiectivului, fie într-un suport pătrat în care glisezi plăci de sticlă sau rășină. Sistemul cu înșurubare este compact și simplu, iar cel pătrat este mai flexibil pentru peisaj, mai ales cu filtre graduale.
| Sistem | Cum arată | Avantaje | Dezavantaje |
|---|---|---|---|
| Filtre circulare cu filet | se înșurubează direct pe obiectiv | compacte, rapide, fără accesorii | câte un filtru pentru fiecare diametru, nu poți poziționa gradiente |
| Filtre pătrate sau dreptunghiulare | plăci glisate într-un suport | poziționezi liber gradientul, combini ușor mai multe filtre | voluminoase, se pot zgâria, cer adaptoare |
| Filtre magnetice | se prind cu magnet pe un inel | schimbare foarte rapidă | inelul rămâne pe obiectiv |
Diametrul filetului îl găsești pe obiectiv, lângă simbolul ⌀, sau pe interiorul capacului, de exemplu ⌀58 sau ⌀77. Dacă ai obiective cu diametre diferite, cumpără filtrul pentru diametrul cel mai mare și folosește inele de reducție (step-up), ieftine, pentru cele mai mici. Marcajele obiectivelor sunt explicate în ghidul despre tipurile de obiective.
Filtrul UV: protecție, nu îmbunătățire
Filtrul UV a fost creat pentru film, care era sensibil la radiația ultravioletă și producea o ceață albăstruie în peisajele montane și pe malul mării. Senzorii digitali au deja în fața lor un filtru care blochează mare parte din UV și infraroșu, așa că un filtru UV clasic nu mai schimbă vizibil imaginea.
Rostul lui de azi este protecția lentilei frontale împotriva prafului, stropilor de apă, a sării de pe litoral și a zgârieturilor. Argumente pentru și contra:
- pentru: e mai ușor și mai ieftin să cureți sau să înlocuiești un filtru decât lentila frontală; util pe plajă, în ploaie, la evenimente aglomerate;
- contra: orice suprafață de sticlă în plus poate produce reflexii parazite (flare) și pierdere de contrast, mai ales la contralumină și noaptea, cu surse puternice de lumină în cadru;
- compromis: un filtru de calitate bună, cu tratament antireflex multistrat, scos atunci când fotografiezi spre soare sau spre lumini stradale.
Parasolarul oferă, de altfel, o protecție mecanică foarte bună lentilei frontale, fără să adauge sticlă în calea luminii.
Sfat: Dacă observi pete de lumină sau „fantome” verzui în fotografiile de noapte, scoate filtrul de protecție și refă cadrul. De multe ori el este cauza, mai ales la luminile stradale puternice.
Polarizatorul: reflexii, cer și culori saturate
Filtrul de polarizare blochează lumina polarizată, adică lumina reflectată de suprafețe nemetalice și o parte din lumina cerului, iar efectul se reglează rotind inelul frontal al filtrului. Este singurul filtru al cărui efect nu poate fi imitat convingător la editare.
Ce face un polarizator
- Elimină reflexiile de pe apă, sticlă și frunze ude: vezi pietrele de pe fundul unui lac sau interiorul unei vitrine.
- Închide cerul albastru și scoate în evidență norii albi.
- Saturează culorile vegetației, pentru că elimină luciul alb al frunzelor.
- Reduce ceața atmosferică ușoară la distanță.
Cum îl folosești corect
Efectul este maxim când fotografiezi la aproximativ 90° față de direcția soarelui. Regula practică: îndreaptă arătătorul spre soare și ridică degetul mare în unghi drept; direcțiile în care se poate roti degetul mare sunt cele cu polarizare maximă. Spre soare sau cu soarele în spate, efectul este aproape nul.
Ce trebuie să știi:
- pierderea de lumină este de aproximativ una–două trepte, așa că timpul se lungește;
- pe grandangulare, cerul poate ieși neuniform, cu o bandă mai închisă, pentru că unghiul față de soare variază în cadru;
- nu exagera: un cer aproape negru arată artificial, iar un lac fără nicio reflexie își poate pierde farmecul;
- polarizatorul circular (CPL) este varianta potrivită pentru aparatele moderne; cel liniar poate încurca expunerea și autofocusul la unele aparate.
Lumina potrivită pentru peisaj, cu soarele jos, este descrisă în ghidul despre ora de aur și ora albastră.
Filtrul ND: timp lung în plină zi
Un filtru ND reduce uniform lumina care intră în obiectiv, fără să schimbe culorile (în mod ideal), ca să poți folosi un timp de expunere mai lung sau o diafragmă mai deschisă decât ar permite lumina disponibilă. Denumirea indică fie factorul de reducere, fie densitatea optică.
| Marcaj | Densitate optică | Trepte de lumină | Exemplu: 1/125 s devine |
|---|---|---|---|
| ND2 | 0,3 | 1 | 1/60 s |
| ND4 | 0,6 | 2 | 1/30 s |
| ND8 | 0,9 | 3 | 1/15 s |
| ND64 | 1,8 | 6 | 1/2 s |
| ND1000 | 3,0 | aproximativ 10 | 8 s |
Calculul este simplu: fiecare treaptă dublează timpul. Pentru un filtru de 10 trepte, timpul se înmulțește cu 1.024, deci 1/60 s devine circa 17 s. Aplicațiile de calcul pentru expunere sau un tabel lipit pe capacul filtrului te scapă de socoteli pe teren.
La ce folosești un ND
- apă mătăsoasă la cascade, râuri și valuri, cu timpi de la 1/4 s la câteva secunde;
- nori care curg pe cer și mare netedă, cu timpi de zeci de secunde sau minute;
- eliminarea oamenilor din piețe aglomerate: cu expuneri de minute, trecătorii nu mai apar;
- portret la diafragmă deschisă în soare puternic, când aparatul nu are timp suficient de scurt;
- video la timp corect, unde ND-ul îți permite să respecți regula obturatorului de 180° și afară, ziua.
Cum se schimbă aspectul mișcării în funcție de timp afli din ghidul despre timpul de expunere.
Pașii pentru o expunere lungă cu ND puternic
- Montează aparatul pe trepied stabil, fără coloană ridicată (vezi ghidul despre trepied).
- Compune și focalizează fără filtru; prin ND-urile puternice aparatul nu mai vede destul ca să focalizeze.
- Treci focalizarea pe manual, ca să nu se mai miște.
- Măsoară expunerea fără filtru și calculează timpul cu filtrul.
- Montează filtrul cu grijă, fără să miști inelul de focalizare.
- Folosește modul Bulb (B) dacă timpul depășește 30 s și declanșează cu telecomanda sau cu temporizatorul.
- Acoperă vizorul optic la DSLR, ca lumina să nu pătrundă prin el.
- Verifică histograma și corectează timpul la nevoie.
Atenție: Filtrele ND foarte puternice, mai ales cele ieftine, pot produce o dominantă de culoare (adesea magenta, maro sau albastră) și pot lăsa să treacă radiație infraroșie care schimbă tonurile. Fotografiază în RAW, ca să poți corecta balansul de alb fără pierderi.
ND variabil
Filtrul ND variabil este format din două straturi de polarizare care, rotite unul față de altul, reduc lumina progresiv. E foarte practic la video, unde lumina se schimbă des. Dezavantajul apare spre capătul maxim: pe grandangulare poate apărea un model întunecat în formă de X peste cadru. Folosește-l în zona de mijloc a scalei.
Filtrele graduale pentru cer
Filtrul gradual ND (GND) este închis la culoare doar pe o parte, iar trecerea spre zona transparentă poate fi bruscă sau lină. Rostul lui este să închidă cerul luminos fără să întunece pământul, într-o singură expunere.
| Tip de gradual | Trecere | Potrivit pentru |
|---|---|---|
| Hard | bruscă | orizont drept: mare, câmpie, lac |
| Soft | lină | orizont neregulat: munți, copaci, clădiri |
| Reverse | mai închis la mijloc, mai deschis spre sus | apus și răsărit cu soarele la orizont |
Valorile uzuale sunt 0,6 (două trepte) și 0,9 (trei trepte). Senzorii moderni au o gamă dinamică mare, iar parte din efect se poate obține și din bracketing (mai multe expuneri combinate) sau prin recuperarea zonelor luminoase la editare. Totuși, gradualul îți dă un fișier echilibrat direct, util la peisaje în contralumină, cum vezi în ghidul despre contralumină.
Ce filtre cumperi și în ce ordine
Pentru majoritatea fotografilor începători, ordinea firească este: polarizator circular, apoi un ND de șase sau zece trepte, iar gradualele doar dacă faci mult peisaj. Filtrul UV este opțional și îl alegi doar pentru protecție.
- Polarizatorul circular, de calitate bună, pe diametrul celui mai mare obiectiv.
- Un ND de 6 sau 10 trepte, după ce vrei să obții: apă mătăsoasă (6) sau nori și mare netedă (10).
- Inele de reducție pentru obiectivele mai mici.
- Gradualele, abia când fotografiezi des peisaj cu orizont la răsărit și apus.
Calitatea sticlei și a tratamentelor contează mai mult decât la orice alt accesoriu ieftin: un filtru slab pune un strat de sticlă mediocră în fața unui obiectiv bun. Pentru prioritățile generale de echipament, vezi ghidul despre primul aparat foto, iar pentru folosirea filtrelor în cadrul unui peisaj complet, ghidul de fotografie de peisaj.
Îngrijirea filtrelor
Filtrele se curăță la fel ca obiectivele: întâi suflanta, pentru particulele care ar putea zgâria, apoi laveta din microfibră sau o soluție de curățare pentru optică. Amprentele de pe un ND se văd foarte clar la contralumină.
- păstrează-le în cutii sau portofele căptușite, nu libere în geantă;
- nu strânge prea tare filtrele cu filet; în frig, metalul se contractă și filtrul se poate bloca;
- dacă un filtru s-a blocat, o mănușă de cauciuc sau o bandă elastică te ajută să-l prinzi fără să forțezi obiectivul;
- verifică periodic garniturile de spumă ale suporturilor pătrate, care opresc lumina parazită.
Recapitularea filtrelor
Filtrul UV protejează lentila frontală, dar nu mai îmbunătățește imaginea la aparatele digitale. Polarizatorul circular este filtrul cu efectul cel mai greu de reprodus la editare: elimină reflexiile și închide cerul, cu efect maxim la 90° față de soare. Filtrul ND reduce lumina cu un număr fix de trepte, iar gradualul echilibrează cerul cu pământul.
De reținut:
- fiecare treaptă de ND dublează timpul de expunere;
- compui și focalizezi înainte să pui un ND puternic;
- polarizatorul costă una–două trepte de lumină;
- pe grandangulare, polarizatorul poate face cerul neuniform;
- scoate filtrele de protecție la contralumină și noaptea.
Întrebări frecvente
Am nevoie de filtru UV pe un aparat digital?
Nu pentru calitatea imaginii, pentru că senzorul are deja protecție la UV. Îl poți folosi ca protecție a lentilei frontale, alegând unul de calitate bună și scoțându-l la contralumină.
Pot obține efectul polarizatorului la editare?
Doar parțial. Poți întuneca cerul și satura culorile, dar reflexiile de pe apă sau sticlă, odată înregistrate, ascund ce era dedesubt și nu pot fi eliminate credibil.
Ce filtru ND să cumpăr primul?
Un ND de 6 trepte este versatil pentru cascade și râuri, iar unul de 10 trepte este potrivit pentru nori în mișcare și mare netedă. Pentru video, un ND variabil de calitate este cel mai practic.
De ce fotografia cu ND a ieșit colorată ciudat?
Filtrele ND puternice pot introduce o dominantă de culoare și pot lăsa să treacă infraroșu. Corectează balansul de alb în fișierul RAW sau setează un balans personalizat cu filtrul montat.
Pot combina polarizatorul cu un filtru ND?
Da, dar fiecare filtru adaugă riscul de vignetare pe grandangulare și de reflexii. Montează polarizatorul cel mai aproape de obiectiv sau folosește un sistem pătrat cu suport dedicat.
