Corecția obiectivului este un set de reglaje prin care compensezi defectele optice previzibile ale lentilelor: colțurile mai întunecate, liniile drepte care apar curbate, franjurile colorate de pe marginile contrastante și clădirile care par că se înclină. Niciun obiectiv nu este perfect, iar corecțiile sunt o parte normală a fluxului de editare, nu un semn că ai cumpărat ceva prost.
Mai jos vezi ce înseamnă fiecare defect, cum se corectează, când este mai bine să nu corectezi și cum te ajută profilurile obiectivelor să faci totul într-un singur clic.
Ce defecte optice poți corecta în editare
Cele patru defecte frecvente sunt vignetarea, distorsiunea, aberația cromatică și perspectiva convergentă. Primele trei țin de construcția obiectivului, iar a patra, de unghiul sub care ai ținut aparatul.
| Defect | Cum arată | Când e mai vizibil |
|---|---|---|
| Vignetare | colțuri mai întunecate decât centrul | diafragmă larg deschisă, grandangular |
| Distorsiune | linii drepte curbate spre exterior sau interior | focale foarte scurte sau zoom-uri mari |
| Aberație cromatică | franjuri violete sau verzi pe margini | contraste puternice, cer luminos |
| Perspectivă convergentă | verticale care se apropie spre vârf | clădiri fotografiate de jos în sus |
Toate sunt mai ușor de corectat în fișierele RAW, unde programul are acces la informația completă, decât într-un JPEG deja procesat. Diferențele dintre cele două formate se văd în articolul despre RAW și JPEG.
Cum corectezi automat cu profilul obiectivului
Un profil de obiectiv este un fișier care descrie exact defectele unui anumit model de lentilă, iar programul îl folosește pentru a le anula automat. Majoritatea programelor de editare au o casetă de bifat pentru „corecția obiectivului” și recunosc singure modelul, citind datele din fișier.
Pașii practici:
- Deschizi panoul de corecție a obiectivului.
- Activezi profilul; dacă obiectivul nu e recunoscut, îl alegi din listă.
- Verifici dacă distorsiunea și vignetarea au dispărut.
- Activezi eliminarea aberației cromatice, dacă franjurile persistă.
- Ajustezi manual cursoarele rămase.
Aparatele fără oglindă corectează adesea o parte din aceste defecte chiar în fișier, iar unele obiective se bazează pe asta în proiectarea lor. Despre modul în care diferă construcțiile, vezi articolul despre mirrorless și DSLR.
Sfat: Activează corecția profilului înainte de orice alt reglaj de ton, inclusiv cele din articolul despre expunere și contrast, pentru că vignetarea schimbă luminozitatea colțurilor, iar dacă o corectezi mai târziu, vei compensa de două ori.
Vignetarea: defect sau efect
Vignetarea este întunecarea treptată a colțurilor cadrului, iar în funcție de scenă, o poți corecta sau o poți păstra. Apare mai ales când diafragma e larg deschisă și se reduce pe măsură ce o închizi, comportament descris în articolul despre diafragmă și profunzimea câmpului.
Corectezi vignetarea atunci când colțurile întunecate se văd pe suprafețe uniforme, cum este cerul, și par o pată murdară. O păstrezi, sau chiar o adaugi artificial, când vrei să ghidezi privirea spre centru, ca în portret, unde o ușoară întunecare a marginilor concentrează atenția pe față.
Dacă o adaugi, fă-o cât mai fin și la final. Un cadru cu colțuri vizibil negre arată a efect ieftin. Controlul zonelor întunecate cu pensula se face mai elegant, cum este explicat în articolul despre reglajele locale.
Distorsiunea și verticalele care converg
Distorsiunea curbează liniile drepte: butoi (liniile se bombează spre exterior) la focale scurte și pernuță (liniile se curbează spre interior) la teleobiective. Corectezi cu cursorul de distorsiune, urmărind o linie dreaptă clară din cadru, precum orizontul sau marginea unei clădiri.
Perspectiva convergentă apare când înclini aparatul în sus, iar clădirile par să se strângă spre vârf. Programele au o funcție numită de obicei „vertical” sau „transformare”, care îndreaptă verticalele. Variantele automate ghicesc bine în majoritatea cazurilor, dar la clădiri vechi, intenționat înclinate, rezultatul poate părea nefiresc.
Corecția perspectivei schimbă forma cadrului, deci vei pierde marginile. Pe de altă parte, ea merge mână în mână cu decuparea și cu îndreptarea orizontului, iar regulile sunt în articolul despre decupare. Dacă știi dinainte că vei corecta, lasă un pic de aer în jurul subiectului la fotografiere.
Aberația cromatică și franjurile colorate
Aberația cromatică apare când lentila nu aduce toate culorile în același punct, iar pe marginile contrastante, de exemplu ramuri pe cer luminos, se văd franjuri violete sau verzi. Este mai pronunțată la obiective simple, la diafragme foarte deschise și la focale lungi.
Corecția se face de obicei dintr-o singură bifare, „elimină aberația cromatică”. Dacă franjurile rămân, folosești selectorul de franjuri, care permite alegerea nuanței deranjante și reducerea saturației ei. Programele se descurcă bine, dar verifică la 100% pe marginile cadrului, unde defectul se vede cel mai bine.
După corecție, verifică și culorile din colțuri cu ajutorul reglajelor de culoare, pentru că vignetarea poate fi însoțită de o ușoară dominantă.
Tipul obiectivului influențează cât de mult ai de corectat. Ce înseamnă fiecare categorie de lentile și ce calități aduce se vede în articolul despre tipurile de obiective. Poziția corecției optice în traseul complet de lucru o găsești în ghidul principal al editării foto.
Întrebări frecvente
Trebuie să corectez întotdeauna defectele obiectivului?
Nu întotdeauna. Distorsiunea și aberația cromatică se corectează aproape mereu, iar vignetarea o păstrezi dacă te ajută compoziția sau atmosfera.
De ce pierd o parte din cadru după corecție?
Pentru că îndreptarea liniilor și a verticalelor schimbă forma imaginii, iar marginile rămase goale se taie la decupare. Lasă puțin spațiu în jurul subiectului la fotografiere.
Corecția automată funcționează și la JPEG?
Funcționează parțial, deoarece aparatul a aplicat deja unele corecții. Pe RAW ai control mai bun și rezultate mai curate.
Cum recunosc aberația cromatică?
Caută franjuri violete sau verzi pe marginile obiectelor întunecate văzute pe un fundal luminos, de exemplu crengi pe cer. Mărește la 100% și uită-te spre colțurile cadrului.
