Timpul de expunere: cum îngheți sau estompezi mișcarea

Timpul de expunere, numit și viteză de obturare, este intervalul în care senzorul primește lumină, iar el decide dacă un subiect în mișcare apare înghețat, ușor estompat sau transformat într-o dâră. Un timp scurt, ca 1/1000 s, oprește picăturile de apă în aer; unul lung, ca 2 s, transformă un râu într-o suprafață mătăsoasă.

Pe lângă efectul asupra mișcării, timpul influențează direct cantitatea de lumină: fiecare dublare a timpului dublează lumina. Mai jos găsești valorile potrivite pentru subiectele obișnuite, tehnica panoramării, expunerile lungi de zi și de noapte, felul în care eviți tremurul din mână și capcanele obturatorului electronic.

Cum funcționează obturatorul

Obturatorul este dispozitivul care deschide și închide drumul luminii spre senzor, iar timpul de expunere este durata în care drumul rămâne deschis. La aparatele moderne există două tipuri principale, adesea pe același aparat.

Obturatorul mecanic

Este format din două perdele care se deplasează una după alta în fața senzorului. Prima descoperă senzorul, a doua îl acoperă. La timpi foarte scurți, a doua perdea pornește înainte ca prima să termine cursa, iar senzorul este expus printr-o fantă care călătorește pe suprafața lui. De aici vine viteza de sincronizare a blițului, cel mai scurt timp la care tot senzorul este descoperit simultan, de obicei în jur de 1/200 – 1/250 s.

Obturatorul electronic

Senzorul este pornit și oprit electronic, fără piese în mișcare. Avantajele sunt fotografierea complet silențioasă și timpi foarte scurți. Dezavantajul este că mulți senzori citesc imaginea linie cu linie, iar subiectele rapide pot apărea deformate. Detaliile sunt mai jos, la secțiunea despre efectul de rulare.

Notația pe aparat

Pe ecran, timpii scurți apar adesea doar ca numitor: „250” înseamnă 1/250 s. Timpii de o secundă sau mai lungi apar cu ghilimele, de exemplu 2" pentru 2 secunde. Peste 30 s se folosește modul Bulb, în care obturatorul stă deschis cât ții apăsat butonul sau telecomanda.

Ce timp îngheață mișcarea

Timpul necesar pentru a îngheța un subiect depinde de viteza lui, de direcția mișcării față de aparat și de cât de mare apare în cadru. Un om care aleargă spre tine se îngheață mai ușor decât unul care trece prin fața ta, iar un subiect mic în cadru suportă un timp mai lung decât unul care umple cadrul.

Timpii foarte scurți cer multă lumină. În interior sau la apus, vei deschide diafragma și vei urca ISO; compromisul dintre cele trei reglaje este explicat în Triunghiul expunerii: diafragmă, timp și ISO explicate.

Rafala și momentul potrivit

Pentru acțiune, folosește modul rafală (fotografiere continuă), care face mai multe cadre pe secundă cât timp ții butonul apăsat. Din seria de cadre alegi apoi poziția cea mai expresivă. Combină rafala cu autofocusul continuu, descris în Autofocusul: modurile de focalizare și alegerea punctului, ca subiectul să rămână clar pe toată durata mișcării.

Mișcarea estompată, ca alegere creativă

Estomparea controlată transmite viteză și energie, iar ea se obține printr-un timp mai lung decât cel care ar îngheța subiectul. Diferența dintre o fotografie „mișcată” și una „cu mișcare” este că, în a doua, o parte a cadrului rămâne clară și dă privirii un punct de sprijin.

Exemple de efecte

• Mulțime în gară sau pe stradă, la 1/4 – 1 s, de pe trepied: clădirile rămân clare, oamenii devin siluete transparente.
• Dansatori sau muzicieni la 1/15 – 1/30 s: mâinile și fustele se estompează, fața rămâne relativ clară.
• Frunze în vânt la 1/2 s: copacul capătă o textură moale, de pictură.

Sfat: Când încerci un efect de mișcare, fă o serie de 10–20 de cadre. La timpi lungi rezultatul depinde mult de momentul exact, iar doar o parte din cadre vor avea echilibrul dorit între clar și estompat.

Panoramarea: subiect clar, fundal în mișcare

Panoramarea este tehnica în care urmărești cu aparatul un subiect în mișcare, în timpul expunerii, astfel încât subiectul să rămână relativ clar, iar fundalul să devină dâre orizontale. Este folosită pentru mașini, bicicliști, alergători și animale.

Pașii panoramării

1. Alege un timp între 1/15 și 1/60 s: 1/60 s pentru mașini rapide, 1/30 s pentru bicicliști, 1/15 s pentru alergători sau pentru un efect mai puternic.
2. Așază-te paralel cu traiectoria subiectului, cu picioarele depărtate la lățimea umerilor.
3. Pornește urmărirea înainte ca subiectul să ajungă în dreptul tău, rotindu-te din șolduri, nu din brațe.
4. Apasă declanșatorul în timp ce continui mișcarea și nu te opri brusc după declanșare.
5. Folosește autofocus continuu și rafala.

Cum crești rata de reușită

Un fundal cu culori și lumini variate (reclame, copaci, garduri) dă dâre spectaculoase; un zid uniform nu arată mișcarea. Multe sisteme de stabilizare au un mod dedicat panoramării, care corectează doar tremurul vertical. Chiar și cu experiență, e normal ca doar o parte din cadre să iasă bine.

Expunerile lungi pe trepied

O expunere lungă este orice fotografie făcută la un timp suficient de mare încât să ceară sprijin fix, de obicei de la 1/15 s în sus, și poate ajunge la minute întregi. Ea transformă elementele mobile în suprafețe moi, iar pe cele fixe le păstrează clare.

Expuneri lungi în plină zi

Ziua, lumina este prea multă pentru timpi de câteva secunde, chiar la f/16 și ISO 100. Soluția sunt filtrele de densitate neutră (ND), care reduc lumina cu un număr fix de trepte fără să schimbe culorile. Un filtru de 10 trepte transformă 1/60 s în aproximativ 17 s. Tipurile de filtre și utilizările lor sunt explicate în Filtrele foto: UV, polarizare și ND, ce face fiecare.

Stabilitate completă

• trepied solid, cu picioarele groase extinse primele și coloana centrală coborâtă;
• autodeclanșator de 2 secunde sau telecomandă, ca apăsarea butonului să nu miște aparatul;
• stabilizarea obiectivului sau a senzorului oprită pe trepied, dacă manualul aparatului o recomandă;
• un rucsac agățat de cârligul coloanei centrale, pe vânt.

Alegerea trepiedului și criteriile de stabilitate sunt detaliate în Trepiedul: cum alegi unul stabil și ușor de transportat, iar scenele de noapte în Fotografia de noapte: trepied, expunere lungă și lumini.

Tremurul din mână și stabilizarea

Tremurul aparatului este cea mai frecventă cauză a fotografiilor neclare, iar el apare la timpi mult mai scurți decât crezi. Diferența dintre tremur și focus greșit se vede la mărire: tremurul face toate contururile dublate în aceeași direcție, focusul greșit lasă o zonă clară în alt loc.

Regula reciprocă

Regula clasică spune că timpul minim din mână este 1/distanța focală echivalentă. La 24 mm, 1/25 s; la 100 mm, 1/100 s; la 300 mm, 1/300 s. Pe un senzor APS-C cu factor de 1,5, un obiectiv de 100 mm se comportă ca unul de 150 mm, deci ai nevoie de cel puțin 1/160 s. Pe senzorii cu mulți megapixeli, mulți fotografi dublează această valoare, pentru că tremurul se vede mai ușor la mărire.

Ce câștigi cu stabilizarea

Stabilizarea optică (în obiectiv) sau a senzorului (în corp) compensează mișcările mici ale mâinii și permite timpi de câteva trepte mai lungi, în funcție de sistem și de distanța focală. Atenție însă: stabilizarea reduce doar tremurul tău, nu și mișcarea subiectului. Un copil care aleargă rămâne neclar la 1/15 s, oricât de bună e stabilizarea.

Cum ții aparatul corect

• ține aparatul cu ambele mâini, cu mâna stângă sub obiectiv;
• lipește coatele de corp și sprijină aparatul de față, prin vizor;
• expiră încet și declanșează la finalul expirației;
• sprijină-te de un perete, un stâlp sau o balustradă;
• apasă declanșatorul progresiv, nu brusc.

Important: Când fotografiezi la limita timpului din mână, fă două–trei cadre la rând. Statistic, unul dintre ele va fi mai clar decât celelalte.

Obturatorul electronic, rularea și pâlpâirea

Obturatorul electronic aduce două probleme specifice pe care e bine să le recunoști, ca să știi când revii la cel mecanic.

Efectul de rulare

Efectul de rulare (în engleză rolling shutter) apare pentru că senzorul este citit rând cu rând, de sus în jos. Dacă subiectul sau aparatul se mișcă repede în acest interval, liniile verticale apar înclinate, elicele par îndoite, iar o minge de golf poate deveni ovală. Senzorii cu citire foarte rapidă au efectul redus, iar senzorii cu citire globală îl elimină aproape complet.

Pâlpâirea luminilor artificiale

Multe surse de lumină, mai ales unele lămpi LED și tuburi fluorescente, pâlpâie la frecvența rețelei electrice, invizibil pentru ochi. La timpi scurți și cu obturator electronic, pâlpâirea apare ca benzi orizontale mai întunecate sau culori diferite de la un cadru la altul. Soluții:

• folosește un timp de 1/50 s sau 1/100 s, multipli ai frecvenței de 50 Hz a rețelei din România;
• activează funcția anti-pâlpâire, dacă aparatul o are;
• treci pe obturatorul mecanic.

Timpul de expunere și blițul

Blițul îngheață mișcarea prin durata foarte scurtă a fulgerului, nu prin timpul de expunere, ceea ce deschide posibilități interesante. Un fulger de bliț durează adesea câteva miimi de secundă sau mai puțin, la putere redusă.

Sincronizarea pe a doua perdea

Când combini un timp lung cu blițul, de exemplu 1/4 s, obții o imagine în care subiectul e înghețat de fulger, iar luminile ambientale lasă dâre. Dacă blițul se declanșează la începutul expunerii, dârele apar în fața subiectului și par nenaturale. Setarea sincronizare pe a doua perdea declanșează fulgerul la final, iar dârele rămân în urma subiectului, ca o mișcare firească.

Peste viteza de sincronizare

Dacă vrei un timp mai scurt decât viteza de sincronizare (de exemplu, portret cu bliț la soare și diafragmă deschisă), ai nevoie de modul de sincronizare de mare viteză, dacă blițul îl suportă. Bazele folosirii blițului sunt explicate în Blitzul extern: cum îl folosești fără lumină plată.

Ce merită reținut despre timpul de expunere

Timpul de expunere este reglajul care controlează direct imaginea mișcării. Timpii scurți îngheață acțiunea, cei medii, combinați cu urmărirea subiectului, creează panoramări, iar cei lungi, pe trepied, transformă apa, norii și farurile în forme fluide. De fiecare dată ține cont de două surse de neclaritate: subiectul și propria mână.

De reținut:

• 1/500 s pentru copii și animale, 1/1000 s pentru sport, 1/2000 s pentru păsări în zbor;
• panoramarea merge bine între 1/15 și 1/60 s;
• din mână, minimum 1/distanța focală echivalentă, fără stabilizare;
• filtrul ND permite expuneri lungi în plină zi;
• sub lumină LED, timpii de 1/50 s sau 1/100 s reduc benzile de pâlpâire.